Diametru, lungime si coturi: calculul corect al tubulaturii de hota

O hota puternica poate ajunge sa se comporte ca una modesta daca aerul pe care il aspira intalneste pe drum un tub prea ingust, prea lung sau plin de curbe. Tubulatura decide cat din performanta promisa ajunge afara.

De ce conteaza tubulatura mai mult decat pare

Fabricantii mentioneaza in fisa tehnica un debit maxim, de exemplu 600 sau 800 de metri cubi pe ora. Valoarea este masurata insa in conditii ideale, fara nicio rezistenta la evacuare. In bucataria reala, aerul trebuie impins printr-un canal care se opune miscarii lui, iar fiecare obstacol consuma din presiunea pe care motorul o poate genera.

Rezistenta aceasta se numeste pierdere de presiune statica si depinde de trei factori principali: sectiunea tubului, lungimea traseului si numarul de schimbari de directie. Cand pierderile cresc, debitul real scade, iar zgomotul urca, pentru ca ventilatorul lucreaza fortat si aerul circula cu viteza mare prin spatii stramte. Fenomenul este invizibil, dar efectele lui se simt zilnic.

Simptomele unei tubulaturi gresit dimensionate sunt usor de recunoscut, chiar daca multi le pun pe seama hotei:

• aburul si mirosul de prajeala raman in incapere chiar la treapta maxima;
• hota produce un vajait ascutit, diferit de zumzetul normal al motorului;
• grasimea se depune rapid pe filtre si pe peretii tubului;
• clapeta de sens se deschide doar partial sau vibreaza;
• motorul se incalzeste si are o durata de viata mai scurta.

Toate aceste probleme pornesc adesea de la decizii luate in graba la montaj: un tub ramas din alta lucrare, un traseu ocolit pe dupa mobilier sau o reductie improvizata. Alegerea corecta a materialului conteaza la fel de mult. Pentru trasee scurte si cu acces dificil, tubulatura hota de la Metal Plus ofera variante flexibile din aluminiu, usor de modelat fara a strangula sectiunea.

Flexibilul are totusi o limita: suprafata lui interioara, cu pliuri, creeaza turbulente. De aceea se recomanda sa fie intins cat mai bine, fara burti sau portiuni lasate, si folosit pe distante cat mai mici. Un tub flexibil comprimat ca un acordeon poate avea o rezistenta de doua ori mai mare decat acelasi tub bine intins.

Inainte de orice calcul, merita deci sa privesti traseul ca pe un drum pe care aerul trebuie sa il parcurga fara opriri. Cu cat drumul este mai drept, mai larg si mai neted, cu atat hota isi poate folosi puterea pentru ceea ce conteaza: aerul curat din bucatarie, nu lupta cu propria instalatie.

Diametrul potrivit: cum il alegi in functie de debit

Regula de baza este simpla: diametrul tubulaturii nu trebuie sa fie mai mic decat racordul de iesire al hotei. Majoritatea modelelor casnice au gura de evacuare de 120, 125 sau 150 de milimetri. Daca racordul are 150 mm si folosesti un tub de 120 mm, sectiunea scade cu aproape 36%, iar viteza aerului creste cu peste 50%.

Pentru a verifica daca diametrul ales face fata, se porneste de la debitul necesar. O metoda practica este sa inmultesti volumul bucatariei cu un numar de 10 pana la 12 schimburi de aer pe ora. O bucatarie de 4 x 3 metri, cu inaltimea de 2,6 metri, are aproximativ 31 de metri cubi, deci are nevoie de un debit real cuprins intre 310 si 375 de metri cubi pe ora.

Urmatorul pas este viteza aerului in tub. Pentru un confort acustic bun, ea ar trebui sa ramana in jur de 4 pana la 5 metri pe secunda; peste 7 metri pe secunda, suieratul devine deranjant. Debitul se obtine inmultind viteza cu aria sectiunii, iar rezultatul arata cam asa:

• tub de 100 mm: aproximativ 140 de metri cubi pe ora;
• tub de 120 mm: aproximativ 200 de metri cubi pe ora;
• tub de 125 mm: aproximativ 220 de metri cubi pe ora;
• tub de 150 mm: aproximativ 320 de metri cubi pe ora;
• tub de 200 mm: aproximativ 565 de metri cubi pe ora.

Valorile sunt calculate pentru o viteza de 5 metri pe secunda si arata limpede de ce un tub de 120 mm nu are cum sa duca debitul unei hote de 700 de metri cubi pe ora fara zgomot si pierderi mari. Pentru aceeasi bucatarie din exemplu, un tub de 150 mm este alegerea echilibrata.

Daca racordul hotei este mai mic decat diametrul dorit, se poate monta o reductie conica imediat dupa iesire, astfel incat tubul sa se largeasca, nu sa se stramteze. Situatia inversa, cu tub mai ingust decat iesirea, trebuie evitata. Iar pentru hotele foarte puternice sau pentru trasee lungi, un diametru de 200 mm ofera o rezerva confortabila si un nivel de zgomot simtitor mai scazut, chiar si la treapta intensiva.

Lungimea traseului si efectul fiecarui cot

Odata stabilit diametrul, urmeaza traseul. Fiecare metru de tub adauga o mica rezistenta, iar coturile adauga una mult mai mare. In practica, instalatorii folosesc notiunea de lungime echivalenta: fiecare cot este transformat intr-un numar de metri de tub drept care ar produce aceeasi pierdere de presiune.

Un cot de 90 de grade cu raza mare echivaleaza, orientativ, cu 1 pana la 1,5 metri de tub drept. Un cot strans, cu muchie ascutita, poate ajunge la 2 sau chiar 3 metri. Coturile de 45 de grade sunt mult mai blande, cu o pierdere de aproximativ jumatate fata de cele de 90 de grade, motiv pentru care doua coturi de 45 de grade sunt preferabile unei singure intoarceri bruste.

Sa luam un exemplu concret. Hota este montata pe un perete interior, iar gura de evacuare se afla la 3 metri distanta. Traseul include doua coturi de 90 de grade si o grila exterioara. Lungimea echivalenta devine: 3 metri de tub, plus aproximativ 3 metri pentru coturi, plus inca 1 metru pentru grila si clapeta. Rezulta circa 7 metri, mai mult decat dublul distantei masurate cu ruleta.

Pentru hotele casnice obisnuite, multi producatori recomanda o lungime echivalenta totala de cel mult 5 pana la 6 metri si nu mai mult de trei coturi. Peste aceste valori, fie cresti diametrul, fie accepti un debit real mai mic decat cel din catalog. O hota de 600 de metri cubi pe ora, legata la un traseu lung si sinuos, poate ajunge sa evacueze in realitate abia jumatate.

In exemplul de mai sus, traseul depaseste deja pragul recomandat, asa ca ar merita fie eliminarea unui cot, fie trecerea la un diametru mai mare. Uneori, o simpla mutare a hotei cu cativa zeci de centimetri sau un gol nou in perete, mai aproape de exterior, rezolva problema mai ieftin decat o hota mai puternica.

Mai conteaza si orientarea. Traseele verticale lungi, de exemplu catre un cos comun de bloc, au nevoie de clapeta antiretur bine etansata, iar tronsoanele orizontale ar trebui sa aiba o usoara panta spre exterior, ca eventualul condens sa nu se intoarca spre hota. Detaliul pare minor, dar previne pete si picuraturi neplacute.

Materiale, imbinari si detalii de montaj

Calculul pe hartie functioneaza doar daca instalatia respecta in teren aceleasi conditii. Materialul tubului influenteaza direct frecarea aerului. Tubul rigid, cu pereti netezi, are pierderi considerabil mai mici decat cel flexibil si se curata mai usor. Pentru trasee mai lungi sau vizibile, merita sa alegi o tubulatura circulara tip spiro, din tabla zincata, care pastreaza sectiunea constanta pe toata lungimea.

O solutie des intalnita combina cele doua tipuri: tub rigid pe portiunea principala si un segment flexibil scurt, de 30 pana la 50 de centimetri, la racordarea cu hota, unde sunt necesare mici ajustari. Astfel obtii si performanta, si usurinta la montaj.

Imbinarile sunt locul unde se pierde cel mai usor din eficienta. Banda de aluminiu si colierele metalice asigura etanseitatea, in timp ce banda textila obisnuita se dezlipeste in timp din cauza caldurii si a grasimii. Fiecare scapare de aer inseamna miros care ajunge in tavanul fals sau in dulapurile de deasupra hotei.

Cateva verificari simple inainte de a inchide mobilierul te scutesc de demontari ulterioare. Aerul evacuat trebuie sa iasa direct afara, nu intr-un pod sau intr-un spatiu inchis, iar grila exterioara sa aiba o sectiune libera cel putin egala cu cea a tubului. Grilele cu lamele foarte dese sau cu plasa fina pot anula toate eforturile facute pe traseu.

In casele cu centrala pe gaz cu tiraj natural sau cu seminee, hota puternica poate crea depresiune in incapere. In astfel de situatii este nevoie de o sursa de aer proaspat, cum ar fi o grila de admisie sau ferestre cu microventilatie, pentru ca aerul extras sa fie inlocuit in siguranta.

Zgomotul poate fi redus si prin detalii de montaj. Prinderile tubului de perete sau de tavan se fac cu bratari cu garnitura de cauciuc, care opresc transmiterea vibratiilor in structura. Un tronson scurt de tub izolat fonic, montat langa hota, atenueaza la randul lui sunetul motorului.

Intretinerea completeaza calculul. Filtrele de grasime spalate lunar si o verificare a tubului la cativa ani pastreaza sectiunea libera, asa cum a fost proiectata. O tubulatura dimensionata cu grija se uita repede, pentru ca isi face treaba fara sa se faca auzita.