Ca orice afacere de Internet (sau de tehnologie în general), Facebook urmează un traseu foarte clar, de la care puţini au reuşit să se abată. Acum este la apogeu, urmând inevitabila (s)cădere. Şi dacă după o prăbuşire imobiliară rămâi cu investiţia (chiar şi plătită la valoare dublă sau triplă), atunci când Facebook va ajunge un site vizitat zilnic de vreun milion de nostalgici cât vor mai valora hârtiile pe care azi s-au cheltuit miliane de dolari?

Cum să fie originali oamenii unui radio care a furat până şi sloganul?

Am văzut un om abil, pregătit, de o inteligenţă remarcabilă şi, ceva cu adevărat rar, un politician care răspunde fără ocolişuri la întrebările ce-i sunt puse. De cealaltă parte, Mihai Gâdea, justiţiarul antibăsist, a fost surclasat de invitat. Întrebările au fost ezitante, tendenţioase şi pline de gratuităţi care mai apoi s-au întors tot împotriva lui. Toate întrebările au primit răspunsuri clare, formulate impecabil, în faţa cărora Gâdea s-a blocat de multe ori, ca un elev prins cu tema nefăcută. Şi asta deşi echipa de producţie lucra pentru el în spate. Gâdea şi ulterior Badea au părut doi circari ieftini care alunecau bine de tot în penibil.

Revenind la MRU, omul pare decis să schimbe câte ceva. Nu ştiu însă cât îi permite contractul nescris cu Băsescu. Deşi faptul că o ignoră pe Udrea e un semn bun. Sperăm.

2. Nu încerci să trimiţi la Eurovision o piesă în limba ţiganilor, cântată de nişte ţigani wannabe, oricât de bună ar fi melodia sau prestaţia. Şi aşa sunt probleme în Europa, confuzia români-ţigani e mare şi oricât de corecţi politic am fi, ţiganii nu ne fac cinste. Aşa că nu sunt cei mai potriviţi să ne reprezinte la un concurs (politic) de muzică.

3. În momentul în care ai o piesă câştigătoare şi care te va reprezenta, nu te apuci să arunci instant cu noroi în ea, aşa cum au făcut un nimeni şi o nimeni la mai puţin de 30 de minute de aflarea rezultatelor finale.

4. Capacitatea de a urî şi a invidia a femeilor rămâne impresionantă. Deşi publicul a votat în mod categoric Mandinga (cu bunăciunea aferentă), doamnele din juriu (grase, urâte, trecute) au punctat-o categoric pe una ce le semăna. Asta în condiţiile în care la Eurovision imaginea chiar contează.

5. Transmisia a fost extraordinar de obositoare. Nu, nu ăsta e viitorul în televiziune. Nu camere mişcate haotic şi 5-6 prezentatori care urlă unul peste celălalt.

De ce se zice “brânză de vaci” şi în acelaşi timp se zice “lapte de vacă”. De ce nu se zice “telemea de bivoliţe”?

1. Se gândesc să supraimpoziteze profitul companiilor petroliere. Ideea nu a izvorât dintr-o atentă analiză economică a specialiştilor din PSD, ci datorită anunţării profitului Petrom pe 2011 şi a indignării pe care a stârnit-o suma respectivă în rândul electorilor tradiţionali ai PSD. Aşa că Robin Hood-ul cu ochelari s-a gândit că ar suna bine să ia de la bogaţi şi să dea la săraci. Adică să ia de la cei care chiar îşi declară profitul şi plătesc impozit şi nu îl fac dispărut orin off-shore-uri.

2. Azi am aflat o treabă de pe Wikipedia, treabă pe care, spre ruşinea mea, nu o ştiam:

Un document descoperit în arhiva Ministerului de Afaceri Externe polonez confirmă că, la 23 decembrie 1989, Ion Iliescu și Silviu Brucan au rugat Moscova- prin intermediul ambasadei- să trimită un ajutor militar „pentru că singuri nu se pot descurca”, potrivit formulării din document. Răspunsul URSS a fost că „sunt gata să trimită orice fel de ajutor cu excepția intervenției trupelor”, se precizează în document. Solicitarea de către Iliescu a intervenției militare rusești este confirmată de mărturiile unor personaje-cheie ale Revoluției române. Este vorba de cele ale lui Dumitru Mazilu, fost prim-vicepreședinte al Consiliului FSN, ale generalului Ion Hortopan, fost comandant al Infanteriei și Tancurilor (decedat în 2000), ale viceamiralului (în rezervă) Ștefan Dinu, care în decembrie 1989 era șef al Direcției de Informații a Armatei (DIA) și ale lui Ștefan Gușă Șef al Marelui Stat Major General în decembrie 1989, care s-a opus fățiș și vehement acestei inițiative. Conform declarațiilor lui Hortopan în fața Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, acesta a fost de față când Iliescu a dat acel telefon.

Puncte bune:
- pârtia suficient de lungă (1.2 km) şi de variată încât să nu te plictiseşti o zi
- calitatea pârtiei: se bate şi nu se fac hopuri peste zi
- priveliştea
- deşi este doar teleschi, merge destul de repede
- nu e aglomerat, în weekend nu se stă la coadă deloc
- la baza pârtiei există cazare bună, restaurant, tot ce trebuie
- urcarea e relativ ieftină, cel mai mic preţ e 4 lei / 1.2 km

Puncte rele:
- accesul: ultimii 5 km sunt o urcare pe zăpadă în serpentine pe drum îngust
- nu există parcări
- nu funcţionează în timpul săptămânii
- nu sunt tunuri de zăpadă şi e pe versant sudic, ceea ce înseamnă că depinde foarte mult de vreme