Aţi înţeles? Mai spun o dată: 8,7 km în 6 ani.

Adică pe lângă faptul că lungimea tronsonului este hilară (aproape că e mai mare lăţimea decât lungimea), termenul este jumătate din ce a fost prevăzut iniţial pentru TOATĂ autostrada. Înţeleg că e criză şi banii vin greu, dar să lungeşti minişantierul în asemenea hal, nu poate duce decât la o creştere nejustificată a costurilor. Sau dl. Boc speră că în 4 ani revine la putere şi mai prinde nişte mărunţiş şi o tăiere de panglică?

urgie
asediu
furie
nămeţi
dezastru
tragedie
dezlănţuit
au petrecut noaptea
autorităţile
Cătălin, ai legătura.

Cum poţi afirma aşa ceva? Adică cum vine asta? Nu se privatizează, dar pot intra operatori privaţi? Asta nu înseamnă privatizare, cel puţin parţială?

Afirmaţii de genul ăsta mă conving tot mai mult că Liviu Alexa nu are dreptate. Raed Arafat n-o fi cel mai cinstit şi curat român, dar chiar nu poate fi comparat cu idioţii care-l înconjoară şi care apar pe la TV.

Deci nu mai dăm zilnic ştiri despre alegeri interne locale în SUA, da?

Spectacolul a avut de toate, mâncare în cantitate patologică şi gătită dubios, muzică de mahala cu performeri pe care îi priveam aşteptând să văd care moare primul, replici de un omor grobian şi peste toate, Maia Morgenstern.

Mâncarea era gătită “tradiţional”, adică un animal mare la proţap în care au fost introduse alte animale mai mici, asta fiind nota de rafinament culinar. Le numesc animale, pentru că nu mai ştiu ce erau, dar oricum nu contează. Muzicanţii erau parcă adunaţi din toate mahalalele Bucureştiului, calitatea actului artistic fiind în consecinţă. Vârsta tuturor artiştilor adunată dădea un număr respectabil, probabil cu 4 cifre, iar numărul total de dinţi al cântăreţilor era mai mic decât numărul de dinţi al Nadiei. Şi Nadia are 2 ani.

Peste toate, m-a fermecat prezenţa Doamnei Maia Morgenstern. Cu dânsa am o relaţie cu totul specială. De fiecare dată când o văd sau o aud, stârneşte în mine un uragan de sentimente şi porniri de care nu mă credeam capabil până am cunoscut-o. Îmi trezeşte o ură viscerală presărată cu porniri violente greu de stăpânit. Dar la Dânsa am să revin într-un alt post. Vă las doar cu un cântec sensibil şi plăcut urechii, aşa cum îi şade bine unei doamne. De la secunda 28.

Ajunge cu animalele gonflabile care zboară şi se colorează, ajunge cu pisicile la care le ziceţi panteră, cu barza căreia-i ziceţi flamingo, ajunge cu oamenii tâmpi care se bucură fals că ninge, că se dau cu sania sau că pun mâna pe animalele gonflabile.

Ajunge cu muzica hipstereasco-necunoscuto-proastă din reclame, ajunge cu reclamele care nu spun nimic util, ajunge cu clipurile făcute doar pentru vizibilitate şi pentru justificarea unor bugete de marketing.

Au luat Vodafone şi Cosmote toate ideile de reclame decente?

Şi cam aşa arată o urare de Crăciun de la nişte elveţieni, adică italiană, franceză, engleză, dialect elveţian şi germană. Păţăşti.