1. În momentul în care piesa votată câştigătoare de public are de 3 ori mai multe voturi decât cea clasată pe locul al doilea, iar juriul votează altă piesă câştigătoare, atunci acel juriu are o problemă mare. Reamintim cu această ocazie că rezultatele la finala Eurovision sunt alcătuite pe baza voturilor publicului (în majoritatea lor).
2. Nu încerci să trimiţi la Eurovision o piesă în limba ţiganilor, cântată de nişte ţigani wannabe, oricât de bună ar fi melodia sau prestaţia. Şi aşa sunt probleme în Europa, confuzia români-ţigani e mare şi oricât de corecţi politic am fi, ţiganii nu ne fac cinste. Aşa că nu sunt cei mai potriviţi să ne reprezinte la un concurs (politic) de muzică.
3. În momentul în care ai o piesă câştigătoare şi care te va reprezenta, nu te apuci să arunci instant cu noroi în ea, aşa cum au făcut un nimeni şi o nimeni la mai puţin de 30 de minute de aflarea rezultatelor finale.
4. Capacitatea de a urî şi a invidia a femeilor rămâne impresionantă. Deşi publicul a votat în mod categoric Mandinga (cu bunăciunea aferentă), doamnele din juriu (grase, urâte, trecute) au punctat-o categoric pe una ce le semăna. Asta în condiţiile în care la Eurovision imaginea chiar contează.
5. Transmisia a fost extraordinar de obositoare. Nu, nu ăsta e viitorul în televiziune. Nu camere mişcate haotic şi 5-6 prezentatori care urlă unul peste celălalt.
