Cum să fie originali oamenii unui radio care a furat până şi sloganul?

Am văzut un om abil, pregătit, de o inteligenţă remarcabilă şi, ceva cu adevărat rar, un politician care răspunde fără ocolişuri la întrebările ce-i sunt puse. De cealaltă parte, Mihai Gâdea, justiţiarul antibăsist, a fost surclasat de invitat. Întrebările au fost ezitante, tendenţioase şi pline de gratuităţi care mai apoi s-au întors tot împotriva lui. Toate întrebările au primit răspunsuri clare, formulate impecabil, în faţa cărora Gâdea s-a blocat de multe ori, ca un elev prins cu tema nefăcută. Şi asta deşi echipa de producţie lucra pentru el în spate. Gâdea şi ulterior Badea au părut doi circari ieftini care alunecau bine de tot în penibil.

Revenind la MRU, omul pare decis să schimbe câte ceva. Nu ştiu însă cât îi permite contractul nescris cu Băsescu. Deşi faptul că o ignoră pe Udrea e un semn bun. Sperăm.

urgie
asediu
furie
nămeţi
dezastru
tragedie
dezlănţuit
au petrecut noaptea
autorităţile
Cătălin, ai legătura.

Deci nu mai dăm zilnic ştiri despre alegeri interne locale în SUA, da?

Spectacolul a avut de toate, mâncare în cantitate patologică şi gătită dubios, muzică de mahala cu performeri pe care îi priveam aşteptând să văd care moare primul, replici de un omor grobian şi peste toate, Maia Morgenstern.

Mâncarea era gătită “tradiţional”, adică un animal mare la proţap în care au fost introduse alte animale mai mici, asta fiind nota de rafinament culinar. Le numesc animale, pentru că nu mai ştiu ce erau, dar oricum nu contează. Muzicanţii erau parcă adunaţi din toate mahalalele Bucureştiului, calitatea actului artistic fiind în consecinţă. Vârsta tuturor artiştilor adunată dădea un număr respectabil, probabil cu 4 cifre, iar numărul total de dinţi al cântăreţilor era mai mic decât numărul de dinţi al Nadiei. Şi Nadia are 2 ani.

Peste toate, m-a fermecat prezenţa Doamnei Maia Morgenstern. Cu dânsa am o relaţie cu totul specială. De fiecare dată când o văd sau o aud, stârneşte în mine un uragan de sentimente şi porniri de care nu mă credeam capabil până am cunoscut-o. Îmi trezeşte o ură viscerală presărată cu porniri violente greu de stăpânit. Dar la Dânsa am să revin într-un alt post. Vă las doar cu un cântec sensibil şi plăcut urechii, aşa cum îi şade bine unei doamne. De la secunda 28.

Ajunge cu animalele gonflabile care zboară şi se colorează, ajunge cu pisicile la care le ziceţi panteră, cu barza căreia-i ziceţi flamingo, ajunge cu oamenii tâmpi care se bucură fals că ninge, că se dau cu sania sau că pun mâna pe animalele gonflabile.

Ajunge cu muzica hipstereasco-necunoscuto-proastă din reclame, ajunge cu reclamele care nu spun nimic util, ajunge cu clipurile făcute doar pentru vizibilitate şi pentru justificarea unor bugete de marketing.

Au luat Vodafone şi Cosmote toate ideile de reclame decente?