urgie
asediu
furie
nămeţi
dezastru
tragedie
dezlănţuit
au petrecut noaptea
autorităţile
Cătălin, ai legătura.

Deci nu mai dăm zilnic ştiri despre alegeri interne locale în SUA, da?

Spectacolul a avut de toate, mâncare în cantitate patologică şi gătită dubios, muzică de mahala cu performeri pe care îi priveam aşteptând să văd care moare primul, replici de un omor grobian şi peste toate, Maia Morgenstern.

Mâncarea era gătită “tradiţional”, adică un animal mare la proţap în care au fost introduse alte animale mai mici, asta fiind nota de rafinament culinar. Le numesc animale, pentru că nu mai ştiu ce erau, dar oricum nu contează. Muzicanţii erau parcă adunaţi din toate mahalalele Bucureştiului, calitatea actului artistic fiind în consecinţă. Vârsta tuturor artiştilor adunată dădea un număr respectabil, probabil cu 4 cifre, iar numărul total de dinţi al cântăreţilor era mai mic decât numărul de dinţi al Nadiei. Şi Nadia are 2 ani.

Peste toate, m-a fermecat prezenţa Doamnei Maia Morgenstern. Cu dânsa am o relaţie cu totul specială. De fiecare dată când o văd sau o aud, stârneşte în mine un uragan de sentimente şi porniri de care nu mă credeam capabil până am cunoscut-o. Îmi trezeşte o ură viscerală presărată cu porniri violente greu de stăpânit. Dar la Dânsa am să revin într-un alt post. Vă las doar cu un cântec sensibil şi plăcut urechii, aşa cum îi şade bine unei doamne. De la secunda 28.

Ajunge cu animalele gonflabile care zboară şi se colorează, ajunge cu pisicile la care le ziceţi panteră, cu barza căreia-i ziceţi flamingo, ajunge cu oamenii tâmpi care se bucură fals că ninge, că se dau cu sania sau că pun mâna pe animalele gonflabile.

Ajunge cu muzica hipstereasco-necunoscuto-proastă din reclame, ajunge cu reclamele care nu spun nimic util, ajunge cu clipurile făcute doar pentru vizibilitate şi pentru justificarea unor bugete de marketing.

Au luat Vodafone şi Cosmote toate ideile de reclame decente?

Show-ul este peste medie, însă mă deranjează profund o treabă. Când oamenii au copiat formatul, au copiat chiar tot. Şi caracterele prezentatorilor şi juraţilor şi gesturile şi atitudinea. Să-i luăm pe rând.

2 măscărici care ar trebui să fie super simpatici şi care au rolul de prezentatori, dar care nu au o utilitate prea mare.

Omul bun din juriu, care nu spune nimic urât şi care i-ar lăsa pe toţi să meargă mai departe.

Femeia din juriu, pusă pe post de păpuşă, care nu are păreri, mai strecoară pe ici colo câte o platitudine.

Macho-ul juriului, care dă verdicte, întotdeauna are ultimul cuvânt şi este omul rău, desfiinţând concurenţii la orice abatere.

Exemplu.