Blog ingineresc

“Futu-i în gură de moldoveni” zise Grigore cu voce tare şi îşi luă cârja. Era o cârjă de fabricaţie germană, de la ajutoare, din aluminiu, pe care o furase de la Ortopedie. Intră în spital şi ocoli ligheanul ce era pus la intrare ca să picure în el din acoperişul spart. Intră în cabinet, unde era aşteptat de cei trei rezidenţi.

“Ce avem azi?” îi întrebă Grigore.

Doctoriţa Alina Acamerunii îi prezentă cele trei cazuri ale zilei: “Avem unul care e răcit, tuşeşete, îi curge nasul şi are febră. A dat 1000 de euro. Al doilea are spasme o dată la 5 minute, dureri de stomac şi semipareză. A dat 200 de euro. Al treilea e transferat de la Vaslui. Are un topor înfipt în cap, un cuţit în spate, o unghie de la picior înnegrită şi cerul gurii galben, dar nu sângerează deloc. Ăsta n-a dat nimic că e sărac.”

“Îl luăm pe primul, zise Grigore. E cel mai interesant. Pe ceilalţi puneţi-i în saloane la parter, să fie mai aproape de morgă. Şi transmiteţi-i la pulică de la pompe funebre să vină cu comisionu’ că i-am mai trimis doi. Mergem la primul. Urmaţi-mă.”

Cei patru ajunseră la salonul unde era pacientul. “Care din ei e?” întrebă doctorul Casă uitându-se la cei doi bolnavi care împărţeau frăţeşte acelaşi pat.

“Cel din dreapta”, îi răspunse unul din rezidenţi.

“Rapid un RMN, analize complete de sânge şi un EKG, altfel îl pierdem”, spuse Grigore.

“Doctore Casă, aparatul de RMN vechi s-a stricat, iar pe cel nou nu ştim cum să-l folosim, pentru analize nu mai avem reactivi, iar la EKG nu putem umbla azi pentru că e ocupat de vărul directorului.” spuse Alina.