Blog ingineresc

De ceva vreme, Emil Boc are, împreună cu onorabilul Guvern pe care îl conduce, atitudinea unui căţeluş (prezidenţial, ce-i drept) prins în mlaştină. Este în noroi până în gât, dar cu toate astea se zbate disperat pentru că aşa-i dictează stăpânul imbecil de pe mal, rezultatul, perfect previzibil de altfel, fiind afundarea şi, într-un final glorios, înecarea.

Toate măsurile luate de Guvern până în prezent arată doar faptul că grupul de amatori de la Palatul Victoria este total rupt de realitate şi acţionează haotic, absolut la întâmplare. Prin urmare, ţara intră tot mai mult în datorie, finalul previzibil fiind o mândră incapacitate de plată. Această incapacitate de plată nu va fi anunţată public de piticul atomic, pentru că el este, nu-i aşa, salvatorul României. Falimentul României se va manifesta la modul următor: dintr-o dată, nu se va mai pune problema banilor pentru pensii sau salariile bugetarilor. Pe de altă parte însă, brusc cei de la Gabriel Resources vor deveni nişte oameni de afaceri oneşti şi vor primi avizul de mediu pentru Roşia Montană, autostrada Bechtel îşi va mai mări preţul de 3-4 ori fără ca nimeni să aibă vreo problemă cu asta, lanţurile de supermarketuri franceze sau germane nu vor mai fi întrebate de ce duc politici de monopol şi au adaosuri de 100% la produse, iar bieţii investitori de la Ford şi Dacia vor primi reduceri de impozite pentru 10 ani ca să “iasă din criză”. Vom ajunge din nou la mâna mai marilor Europei şi ai Americii, la fel cum am mai fost în perioadele în care am luat bani împrumut de la FMI.

După ce lumea civilizată va fi ieşit din criză, pentru noi va începe Criza 2, mult mai severă. Pentru că vom avea de acoperit cheltuielile uriaşe făcute de un stat inconştient în ani în care nu s-a produs mai nimic.