Blog ingineresc

Vineri am văzut “Pescuit sportiv”, de Adrian Sitaru. Filmul e bun, chiar dacă unii nu l-au înţeles. Filmat interesant, dialoguri savuroase, nu te plictiseşti. S-ar putea însă să nu fie la fel de apreciat de străini, fiind foarte românesc.

Nu are acţiune, decoruri sau alte artificii, filmul fiind efectiv făcut de dialogul personajelor. Este probabil unul din cele mai grele moduri de a realiza un film, dar Sitaru reuşeşte să facă 3 actori să vorbească o oră jumate fără să plictisească deloc. Bună şi oportună apariţia lui Nicodim Ungureanu (unul din ăia din reclamele la Golden Brau) care dă mai mult haz filmului. Din cei trei protagonişti, e de remarcat Maria Dinulescu, cu un rol foarte credibil de curvă.

Sâmbătă, filmul 1 s-a numit “How to be”, englez şi prost. Mă mir că într-o ţară din care au venit Beatles sau Stones se pot face căcaturi aşa-zis artistice cu un emo care 90 de minute e loser. De evitat.

La filmul 2 de ieri am rămas datorită lui Vik şi bine am făcut. S-a numit ZIFT şi e bulgăresc, fiind de-a dreptul senzaţional. Ca şi comparaţie, îmi vine în minte doar Sin City, dar un sin City petrecut în Bulgaria anilor 40 şi 60 şi mult mai bun. Actori buni, poveste bună, final reuşit. Mi-au plăcut în mod deosebit imaginea şi luminile. Pentru mine cel puţin a fost cel mai bun film văzut anul ăsta. Căutaţi şi vizionaţi, pentru că merită.