Mioriţa – comentariu literar
martie 3, 2009Mioriţa este una dintre cele mai răspândite balade populare româneşti, fiind prezentă în diferite variante în toate zonele ţării. Balada surprinde în versuri câteva din caracteristicile poporului român, cum ar fi predispoziţia pentru crimă şi minciună, laşitatea, schizofrenia sau alcoolismul, care le sunt inoculate tinerilor ţării de la vârstă fragedă, pentru a avea un comportament demn de ştirile de la ora 5.
Poezia începe cu descrierea pleonastică (se cobor la vale) a 3 ciobani care vin toamna cu oile de la munte. Mulţi cretini critici literari spun că cei trei reprezintă poporul român. Vă daţi seama de gradul de cultură şi civilizaţie al românului mediu dacă are ca reprezentant un cioban. Să vedem provenienţa celor 3 muşchetari: 2 sunt moldoveni (moldovean şi vrâncean) şi unul minoritar ungur (ungurean), deci o combinaţie letală. Care combinaţie ni se dezvăluie în continuare când aflăm că, trecând peste diferendele de opinie legate de autonomia ţinutului secuiesc, vrânceanul şi cu maghiarul vor să comită tradiţionalele crimă şi jaf împotriva moldoveanului.
Oierul moldovean are o premoniţie când observă unele tulburări digestive la una din oile sale (iarba nu-i mai place). Într-un acces de schizofrenie sau beţie accentuat de însingurarea prelungită de peste vară, ciobanul iniţiază o conversaţie cu mioara în cauză. În irealitatea propriei mizerii, tânărul român crede că oaia îi şi răspunde, atenţionându-l asupra intenţiilor neortodoxe ale colegilor de ciobănie.
Moldoveanul, lipsit de orice urmă de curaj, se resemnează rapid la ideea morţii. Fiind laş, nu are nici cea mai mică intenţie de a se lupta pentru dreptate. Această atitudine este cea mai caracteristică poporului nostru, popor care ar trebui să aibă ca motto: “las’ că merge şi-aşa”. Oierul dă instrucţiuni oii (dumbass) legate de înmormântarea sa. Imediat după asta, îndeamnă bietul animal să mintă tot ce mişcă spunându-le că s-a însurat. Plin de trufie şi mândrie prostească, el gogonează minciuna, zicând mioarei că va trebui să spună că el, deşi cioban prost, s-a însurat cu o crăiasă şi a avut nuntă de fiţe.
În continuare, ciobanul îndeamnă oaia să mintă şi propria lui mamă, ceea ce este de-a dreptul trist. Episodul mamei îi prilejuieşte baciului o scurtă autodescriere. Astfel, el, oier plecat de 3 luni la munte, care nu a făcut o baie ca lumea în viaţa lui, se consideră “Feţişoara lui / Spuma laptelui / Mustăcioara lui / Spicul grâului”. Pe dracu.
Mi-e ruşine că fac parte din poporul care are ca şi poezie reprezentativă porcăria asta.
PS: Pentru elevii care au găsit asta pe Google, aveţi aici şi comentariul la Harap Alb.
simt o oareşce aversiune faţă de moldoveni. Nu-mi place. Cat despre faptul ca e mult prea repreyentativa pentru popor, is total de acord cu asta…
Nu am deloc aversiune către moldoveni. Nici către moldovence
. Ce să fac dacă aşa era poezia?
gicu te-a luat criza! revinoliniutzatzi!
Păţăşti.
si cine te opreste sa te cari de aici?uite ia-te de manuta cu satanistul ala cu blogul”lumina sfanta”si plecati mah.cat despre miorita,esti prea cretin sa o pricepi,papusa mica.
Edit: cartonaş galben pentru limbaj naşpa
adevarul e ca balada asta e reprezentativa pentru poporul roman. nu s-ar schimba nimic si daca ar scoate-o din programa scolara.cred ca o avem intiparita in gene
Haha super tare, mi-ar placea sa vad reactia doamnei Popa daca l-ar citi
)
@arion: Eu am arătat cât de reprezentativă e poezia pentru poprul român. Asta nu înseamnă ca alte popoare sunt perfecte. De unde ideea cu plecatul? Apoi, pune mânuţa pe dexonline.ro şi vezi ce înseamnă satanist, pentru că se pare că noţiunea nu ţi-e foarte clară. Cât despre priceputul Mioriţei, de-abia în ultimii ani am priceput-o, pe măsură ce s-au evaporat aburelile învăţate în şcoală legate de subiect.
@Ionuţ: Doamna Popa este inteligentă. Nu ştiu cât credea din ce ne spunea nouă la ore.
ingineru/daca ala cu blogul”lol”nu’i satanist io imi pun capu’pe sina de cale ferata.cat despre miorita stiu,este cool sa ataci totul si istoria si cultura populara si stramosii,mai ales acum cu postmodernismul globalist.tara asta o sa dispara daca cei ca tine in gandire vor fi majoritari,dar poate e mai bine asa sa ne dizolvam in globalism(in viitor).sa fi sanatos.
Satanistul este cel care îl venerează pe Satana. Omul de pe LOL, deşi nu-l cunosc personal, mi se pare doar un ateu cu un dinte împotriva bisericii şi care a ales calea asta ca să-şi bată joc de preoţi.
Dacă tot ziceai de plecat din ţară, eu am ales să rămân în România pentru că am crezut şi încă mai cred că lucrurile se pot schimba în bine. Nu vreau globalizare, dar vreau progres. din cauza asta muncesc şi îmi plătesc taxele către statul ăsta, deşi statul mă fură constant.
Aş fi preferat totuşi ca poezia naţională să fie Scrisoarea III, nu Mioriţa.
ultimu’comment/ingineru:am vizitat si situri sataniste da’alea erau slabute pe langa ala.2.globalizarea oricum ne va cuprinde(ca tara),daca aduce si progres habar nam,dar îs sceptic.3.lucrurile in Romania nu o sa mearga bine niciodata,da’speranta moare ultima.4.r.gyr…ridica’te ioane…preferata mea desi e romantico/revolutionara.
felicitari, injinere! ai spirit de observatie si talent! asteptam o noua versiune a luceafarului
)
[...] să-şi pună beţiile în versuri sau pentru un cioban să povestească cu o oaie de meserie funeral planner, însă mă îndoiesc că este la fel de eficientă când trebuie descris ce se întâmplă în [...]
Balada Lui Zamolxe
P-un picior de plai,
pe-o gură de rai,
strânsu-ne-am în vale,
o mulţime mare.
Rugul am aprins,
focul am încins.
La Zamolxe vrem,
să ne închinăm.
Doamne ne-om ruga,
la puterea ta,
trezire ne dai,
pe-o gură de rai.
Doamne, tu Stăpâne,
cuvinte ne spune,
de înţelepciune.
Focul sa-nteţit,
Zamolxe a privit,
Şi-astfel ne-a grăit:
- Tu poporul Meu,
să ai Dumnezeu,
căci preotul tău,
e un deceneu.
Oriunde umblaţi,
voi să nu uitaţi,
rugul aţâţaţi,
la Domn vă rugaţi.
Că din zori de zi,
Eu cu voi voi fi.
Iar de o fi noapte,
să priviţi departe,
ochiul de Mi-oţi vede,
atuncea veţi crede,
că la voi Mă uit,
vrerea v-o ascult.
Să mai luaţi aminte,
crestele sunt sfinte,
la popor de zei,
Carpaţii-s temei.
’N codru de umblaţi,
aminte să luaţi,
când frunza foşneşte,
Deceneu vorbeşte.
Voi să-l ascultaţi,
şi să vă-nchinaţi,
binecuvântează,
s-aveţi mintea trează.
Sacru vă e plaiu,
sfânt vă este graiu,
inimii de foc,
viaţa-i cu noroc.
Voi oameni frumoşi,
să fiţi drăgăstoşi.
Drepţi vă ridicaţi,
oamenii vi-s fraţi,
ajutor să daţi.
Pe cei oropsiţi,
să nu-i părăsiţi.
Cel ce vă mângâie,
la Mine-o să vie.
Viaţa de v-o daţi,
să vă apăraţi,
asta nu uitaţi:
Veţi fi înviaţi!
Vieţile-n dreptate,
sunt nenumărate.
Cel ce-n Mine crede,
lacrima nu vede,
iau suspinul greu.
De poporul Meu,
voi vorbi mereu,
sus la Dumnezeu.
Când hora-ţi încinge,
la Mine-o ajunge,
cântec bucuros,
din omul frumos.
Atunci şi alţi zei,
vor avea temei,
să se-nveselească,
doina să pornească,
şi să vă iubească.
Şi când vă vorbiţi,
să vă amintiţi,
graiul omenos,
e cel mai frumos.
C-al zeilor grai,
e-n cântul de nai,
p-un picior de plai,
pe-o gură de rai.
Frumoasa balada. Merita un blog.
ma ajutat foarte mult
foarte tare. perfect zis multe di “operele” scriitorilor romani ar trebui comentate in modul asta
Spor in continuare