Sinuciderea
februarie 10, 2009Povesteam azi noapte cu cineva despre sinucidere. Eu susţineam că este un act de laşitate, partenera de discuţie (care e un pic mai emo) zicea că e un act de curaj.
De ce laşitate? Pentru că zici că îţi bagi picioarele şi refuzi să mai lupţi. Aş întelege să te sinucizi când nu mai ai mâini şi picioare sau când eşti paralizat de la gât în jos. Dar cât timp eşti capabil să te zbaţi, merită.
De ce zicea ea că e curaj? Pentru că trebuie să faci rău propriului corp, ceea ce e greu.
Care e până la urmă?
lasitate clar si multa prostie.
Inconstienta fara doar si poate.
Lasitatea poate sa aiba multe valente, la fel si curajul. Depinde din ce unghiuri le privesti pe fiecare in parte.
Daca toata lumea, care cel putin o data in viata a avut un imbold de sinucidere, ar fi avut curajul si determinarea sa o faca, acum am fi fost cu vreo 80% mai putini in societatea noastra draga.
E ușor de observat că cei ce sar înainte cu lașitatea au o mentalitate occidentală (nu-i de rău, toți suntem așa) căci în acest context suntem educați că sinuciderea este lașitate. Pentru cei curioși să afle alte perspective recomand o lectură educativă – Hagakure.
Este simplu. Decat sa ma omor mai bine fac rost de bani, vand tot ce am, iau un bilet numai dus spre o insula de prin Pacific si o iau de la inceput, nimeni nu ma cunoaste, pe nimeni nu cunosc.
Este complicat. Unul care ajunge sa se spanzure nu mai este rational, nu cred ca este vorba de lasita, pur si simplu vrea sa SCAPE. Nimeni nu il ajuta, nu avem doctori care sa te ajute in astfel de cazuri, doctorii nostrii stiu doar sa-ti dea Sanax.
BILETUL SINUCIGASULUI DIN CAMERA CU CRINI
Nu m-am sinucis!
M-am lasat in bratele florilor,
in voia fiorilor
cuprins.
Am ales betia mortii
din cupele crinilor,
florile serafimilor,
cheile Portii.
Nu e lasitate,
nu e curaj.
E un miraj
de libertate.
sunt mai multe perspective. romanii, in majoritatea lor, spun ca e un act de lasitate sa te sinucizi, pt ca nu au curaj, constiinta si rusine.
Nimeni nu e mai sclav decat cel care crede in mod fals ca e liber. — Goethe, in consecinta, nimeni nu e mai mort, decat unul care crede in mod fals ca e viu.
oare nu e mai moarte (daca suporta termen de comparatie), sau poate mult mai odios decat moartea, daca ai o drama pe care tu nu ti-o poti ierta care iti macina constiinta? o rusine, pe care degeaba o ascunzi altora, daca tie nu ti-o poti ascunde? sigur, balcanicii vor spune…care e aia? ce rusine nu se poate spala cu apa si sapun? ce constiinta nu se poate ineca in alcool?
sa fiu inteles…nu aduc elogii sau argumente in favoarea sinuciderii. dar spun ca cei care au demnitatea, si nu slabiciunea, sa o faca, trebuie respectati pentru alegerea lor. deci nu judecati efectele, pana nu intelegeti cauza.
De ce ai intelege sa te sinucizi daca nu ai avea manini si picioare? Daca si Nick ar fi facut asa, nu ar fi avut ocazia sa ma faca sa raman toanta azi in fata monitorului cand i-am vazut filmuletul tot aici pe blog, gandindu-ma ca pentru mine probleme inseamna examenul la rcs (
) ). Si sunt curioasa, cum te-ai sinucide daca ai fi paralizat de la gat in jos? Te-ai uita mult, mult de tot la OTV?
Bună ideea cu OTV-ul, atât doar că ar fi o moarte foarte chinuitoare.