Blog ingineresc

Stimabilul Marko Bela, acest poet mânjit cu rahat de clasă politică, se bagă din nou în seamă, declarând că România nu este stat unitar. Scopul acestui post nu este comentariul declaraţiei, nici analizarea corectitudinii ei. Nu voi aduce argumente care invocă Constituţia şi nu-l voi acuza pe Dl. Marko de extremism, şovinism sau altele de genul. Nu voi face afirmaţii de genul: “Eu am mulţi prieteni maghiari, dar…” şi nu mă voi declara iubitor sau duşman al minorităţii ungureşti. Dar să vedem ce am să fac.

Am să vă spun că Moş Bărbuţă ăsta, în calitate de preşedinte al UDMR, este cel mai mare centuristă din politica Românească (ca să fac acordul cum o face şi dânsul). Datorită procentului populaţiei maghiare din România şi a fidelităţii electoratului, el şi-a asigurat întotdeauna procentul necesar pentru a putea negocia accederea la guvernare. A fost atât curva PSD-ului cât şi a celorlaţi, indiferent că s-au numit CDR sau DA, participând la formarea tuturor guvernelor cel puţin la nivelul secretarilor de stat. Deşi a avut mai multe funcţii, dintre care cea mai înaltă cea de viceprim-ministru în Guvernul Tăriceanu, nu l-am auzit pe acest om să facă vreodată o declaraţie politică coerentă în afară de cele legate de autonomie şi drepturile maghiarilor.

Bela mamă, înţeleg că eşti maghiar şi că ţi-ai câştigat voturile promiţându-le alor tăi că o să curgă lapte şi miere în mod autonom şi pe ungureşte. Dar în momentul în care ajungi un înalt demnitar, ai şi alte preocupări în afară de autonomie. Zici şi tu ceva de România, de UE, de cultură, de ce ai fost tu responsabil acolo. Mai schimbă placa aia că ne-am plictisit de ea. Ai auzit că în noul dicţionar maghiar-român ăştia vor să pună ca traducere la “Marko Bela” pe “Corneliu Vadim Tudor”?

Ce s-a întâmplat după 2008? Surpriză. Şmecherii români s-au aliat între ei şi l-au lăsat pe Bela cu buza umflată. Văzând că nu mai prea apare pe la televizor, omul se bagă în seamă cu orice ocazie. Tema băgăturilor, aceeaşi autonomie deja plictisitoare.

Doresc să-i transmit în final Domnului Marko Bela să îşi mai diversifice preocupările, să înceapă să vadă că ţara al cărei politician este are şi alte priorităţi, unele mult mai urgente decât autonomia unor judeţe (autonomie despre care am o bănuială că nu ar fi dorită de foarte mulţi dintre maghiarii care gândesc). Stimate domn, ieşim din rahat împreună, apoi ne punem problema dacă mergem pe acelaşi drum sau pe drumuri separate.