Mi se pare ciudat ca o fată ştearsă cu o piesă mediocră să câştige un concurs de muzică în faţa altor 24 de cântece. Mi se pare o repetare a scenariului din 96, când nemţii au ameninţat că dacă nu se califică în finală, nu mai dau bani pentru Eurovision.
Probabil au sugerat finuţ şi de această dată la EBU că ar cam fi timpul să mai câştige şi ei.
Nu vi se pare ciudat că după fiecare meci pierdut de naţionala României, antrenorii, jucătorii şi restul lipitorilor oficialilor declară că au ca obiectiv calificarea la turneul final / european următor? Nu ar fi oare mai bine să ne stabilim nişte ţeluri mai realiste, de exemplu să batem şi noi pe cineva?
Back to a Reason spune multe. E aplicabilă la multe aberaţii ale lumii aşa cum a ajuns în 2010, de la criza financiară la marşul celor care spun că anusul e mai cool.
Varianta originală din 2001:
Varianta modificată din 2004:
Oi ale domnului, normal. Care au venit într-un sat ca să celebreze venirea porumbelului de la Şeful cel Mare, trimis după moartea şi presupusa înviere a lui Isus.
Dacă celor 115.000 de oameni li s-ar fi cerut să planteze câte un copac pentru a face lumea ce li s-a dat mai frumoasă, am fi avut 100.000 de mii de scuze. Dacă li s-ar fi cerut să strângă câte o pungă de gunoaie de pe câmp, la fel.
Dar pentru a marca puncte în încercarea de a câştiga un loc pe norişor vecin cu Maica Tereza nu a fost niciun efort prea mare.
Aseară a câştigat antifotbalul. Dar nu despre asta povestim.
Primul lucru pe care Dejan Stankovici l-a făcut după fluierul final a fost să se îmbrace în steagul Serbiei. Apoi l-am văzut pe Samuel Eto îmbrăcat cu steagul Camerunului. Pe Cristi Chivu nu l-am văzut îmbrăcat cu niciun steag. Probabil că de aia am luat de la sârbi un 5-0 elegant la ultima excursie. Pentru că lor le pasă.
A fost un spectacol media cu un număr variabil de figuranţi participanţi, de la 30000, conform prietenilor marinarului, până la peste 60000, conform prietenilor securistului şi ai delapidatorului. Dar, aşa cum v-am arătat deja în postul anterior, guvernanţii s-au distrat copios pe tema adunării populare şi au stat relaxaţi. Să vedem puţin de ce.
Oamenii ăia nu au venit acolo din disperare, ci au venit pentru că au fost aduşi în mod organizat, aşa cum erau duşi nu demult la vizitele Tovarăşului. Li s-a dictat ce să strige şi cu câtă ură. Le-au dictat aceiaşi oameni care îi manipulează de ani de zile şi care după miting probabil l-au sunat pe marinar să-i dea raportul.
Pancartele au fost tipărite şi pregătite din timp, revolta şi ura au fost gândite anticipat. Probabil efectul ar fi fost mult mai mare dacă ar fi fost scrise cu sânge de politician pe nişte cearşafuri.
Mitingul a fost anunţat, programat, cu alte cuvinte li s-a spus oamenilor să fie revoltaţi miercuri între ora aia şi ora cealaltă. Dacă a doua zi după ce a anunţat Băsescu măsurile de criză ieşeau toţi spontan în stradă, atunci mitingul chiar conta.
EB = Emil Boc (fost primar, actualmente papagal de serviciu)
RB = Radu Berceanu (şmenar)
AV = Adrian Videanu (borduragiu roz)
MH = Marcel Hoară (consilier şi sac de box, băiat de trimis după ţigări)
APV = Andreea Paul Vass (fostă ziaristă, acum guristă la Guvern)
EB: Şapte de treflă. Schimb în roşu, ultima.
RB (în gând): Piticu’ dracului, iar ne face.
AV: Emile, ce-ai mâncat când erai mic? Sau de fapt ce mânânci acum, că e tot una? 3 de roşu.
RB: 4 de roşu.
MH: Iau de sus.
EB: 5 de roşu v-am bătut.
AV: Iau de sus.
RB: 7 de roşu, schimb în negru, ultima.
MH: Iau de sus.
AV: 4 de negru, ultima.
RB: 8 de negru. Locul doi după pitic.
MH: Iau de sus.
AV: 4 de negru, locul 3.
EB: Marcelică, iar ai pierdut, ia să vedem ce pedeapsă să-ţi dăm. De cântat cucurigu ai cântat, ai jucat şotron, ai prins-o pe Andreea de cur, a mai rămas să cobori la ăştia cu mitingu’.
MH: Şefu, nu mai bine mai cânt o dată cucurigu? Că mi-e cam frică de ăştia.
RB: Hehe, pedeapsa e pedeapsă. Tai-o fraiere.
(MH pleacă, intră APV)
AV: Şi i-am zis dobitocului să nu mai joace şeptică cu greii partidului. Acuma sigur îşi ia un ou în cap.
APV: Şefu, am adus cafeaua. Am notat pancartele ăstora. Unele sunt chiar reuşite. Vă dau să le citiţi acum să vă distraţi?
EB: Pune-le pe masă păpuşă! Bercene, facem pariu că o ia Marcel în bască?
Aici aveţi continuarea.
Toţi pulifricii cu blog, pentru care rock înseamnă The Killers şi Tokyo Hotel, se dau loviţi că la noi vin tot formaţii vechi făcute din oameni bătrâni. Răspunsul e foarte simplu, dar e greu de găsit dacă nu gândeşti: NU MAI EXISTĂ TRUPE MARI!. Spuneţi-mi o formaţie care peste 30 de ani va fi ce sunt ACDC astăzi. Sau Aerosmith. Sau Iron Maiden. Sau orice alţi moşi ce vin să cânte pe la noi.
Credeţi că peste 10 ani va mai da cineva un rahat zburător pe Lady Gaga? Mai există Linkin Park? Spuneţi-mi o formaţie apărută după 2000 care este azi ce erau Bon Jovi sau Metallica în 93, adică la 10 ani după apariţie. Sau poate că Timbaland şi Timbalake şi cu Timbastar vor face istoria muzicii în continuare?
Care formaţie apărută după 2000 poate aduna astăzi 60-70000 de oameni şi va putea face la fel peste 5 sau 10 ani? Nici una.
Şi s-a ţinut de cuvânt marinarul. I-a dat Inspectoratul de Stat în Construcţii. Una din instituţiile care încă produce bani serioşi, în ciuda crizei. Nu chiar cum producea acum 2-3 ani, dar nici de lepădat.
Na mă, mai zici că sunt zgârcit?
Un alt studiu al specialiştilor de la Universitatea Claremont din Statele Unite ale Americii a arătat că nivelul testosteronului influenţează şi generozitatea bărbaţilor. Potrivit americanilor, un nivel ridicat al acestui hormon are ca urmare lipsa de generozitate. Cei mai generoşi sunt bărbaţii cu un nivel scăzut al testosteronului, au concluzionat oamenii de ştiinţă, care au testat 25 de bărbaţi.
De aici.
